Promovarea tinerilor, satisfacția antrenorilor!

Promovarea tinerilor, satisfacția antrenorilor!

Unul din cele mai frumoase și emoționante momente din viața unui fotbalist este debutul la echipa de seniori. Dacă această echipă coincide cu echipa copilăriei noastre,(cum a fost si cazul meu,când la 17 ani am debutat în prima echipă a Olimpiei Satu Mare), visul este împlinit.

Am scris într-un material anterior că am încredere în antrenorii români de copii și juniori. Cea mai grea muncă o regăsim la baza de jos a piramidei dezvoltării fotbalistice. Însă, mulți oameni de fotbal și nu numai, arată cu degetul spre cei care lucrează în fotbalul juvenil, făcându-i pe nedrept răspunzători de calitatea fotbalului de azi. Sigur, sunt și carențe in procesul de formare,iar una dintre acestea este prioritizarea rezultatelor, dar cred că lucrurile au început să se schimbe și la noi din acest punct de vedere.


Formarea și perfecționarea tinerilor jucători depinde de mai mulți factori, inclusiv sociali (care poate fi chiar decisiv), însă promovarea acestor copii în echipa de seniori, reprezintă un pas important spre dezvoltarea fotbalului și este legată exclusiv de antrenorul primei echipe și de politica clubului.
Vedem antrenori de seniori care contestă vehement regulile Federației, de a obliga cluburile la folosirea tinerilor jucători în prima echipă, dar mai grav sunt loviturile emoționale care le primesc jucătorii schimbați în primele minute ale jocului (vezi cazurile la liga 1). Poate ar trebui ca regulamentul să fie revizuit in ceea ce privește al doilea jucator U21. Spre exemplu, în campionatul Serbiei, de unde pleacă anual în fotbalul din vest foarte mulți jucători și pe sume foarte mari, federația obligă cluburile la folosirea a 2 jucatori U21 pe durata a cel puțin 45 de minute.

Cred că unul din cele mai mari satisfacții ale unui antrenor de copii și juniori este să-și vadă elevul debutând în fotbalul profesionist. Personal pot afirma că momentul în care am promovat un tânăr jucător în echipa de seniori a fost unul deosebit, dar și un moment cheie în ascensiunea jucătorului respectiv (spre exemplu Claudiu Bumba la 15 ani, FC Baia Mare, liga 2-a, sezonul 2009-2010, foto). În acel moment munca, trăirile și sacrificiile celor care au contribuit la formarea lui sunt pe deplin justificate, iar bucuria este fantastică.
Dar în același timp cred că și antrenorul primei echipe poate descoperi o satisfacție profesională, trecând în plan secundar eventualele consecințe legate de rezultat.

Promovarea unui tânăr jucător la prima echipă este puntea de legătură profesională și emoțională între antrenor și jucător. Este încununarea muncii unor antrenori care au contribuit la formarea tânărului fotbalist, iar acest lucru ar trebui să fie unul din obiectivele personale ale fiecărui antrenor!

Leave a Reply

Your email address will not be published.