Şi acum ne mutăm pe extrema stângă la Ștefan Dobay, cel care a rupt plasa porţii Rapidiste într-un meci al Ripensiei pe Giuleşti.

S-a născut în 1909 la Dumbvrăviţa, lângă Timişoara, iar la câţiva anişori de la naştere se mută în cartierul Iosefin. Pe la 10 ani practica deja atletismul. Când încă nu împlinise 12 ani se duce să asiste împreună cu prietenii de maidan la finala dintre Chinezul şi Victoria Cluj (5-1), pentru desemnarea campioanei ţării în sezonul 1921-1922. Acesta este meciul care-l va contamina cu microbul fotbalului. Mama lui voia să-l facă pianist şi l-a înscris la Liceul Piarist. Îl trimitea să ia lecţii de pian, dar Dobay pleca la fotbal pe maidanele Mehalei, un fel de Copacabana în variantă românească. Mergea frecvent la antrenamentele celor de la CAT Timişoara şi se posta în spatele porţii lui Ritter pentru a returnamingile şutate de Tanzer şi Zemler, ultimul fiind idolul lui Dobay. A rămas orfan de tată la 7 ani, de aceea mama lui voia să-şi facă un rost în viaţă prin muzică. Însă, Ştefan Dobay a ales fotbalul şi nu a greşit. După ce este respins la o selecţie a juniorilor de la CAT, la un meci desfăşurat pe maidanul din Mehala, este cooptat în lotul echipei Unirea Sparta pentru care debutează la seniori într-un meci cu Jimbolia exact în ziua când împlinea 15 ani. A fost atât de entuziasmat la plecarea din Gara Mare spre Jimbolia încât a reţinut şi numărul locomotivei, precum şi trecerea prin macazuri cu străzile Timişoarei tot mai romantice, Beregsău, Cărpiniş… etc. La sosirea în Jimbolia îi aştepta o birjă care a transportat echipa până la stadion, unde au fost întâmpinaţi de acorduri de fanfare. Meciul s-a terminat cu scorul de 5-2 în favoarea echipei Unirea Sparta, iar Dobay a marcat trei goluri. Şi era doar începutul.În anul 1927, Unirea se desfiinţează şi ajunge la Banatul Timişoara unde joacă trei sezoane. În 1930 se transferă la Ripensia, 61acolo unde va deveni pentru 10 ani principalul marcator. Juca extremă stângă şi avea o viteză şi un şut cu stângul cum rar se vedea la vremea respectivă. Într-un meci cu Rapidul a scăpat spre poartă pe partea stângă şi a şutat năpraznic de pe la vreo 10 metri, rupând plasa. Modest, a declarat că plasa era putredă şi de aceea s-a rupt. Dar,giuleştenii, care iubeau fotbaliştii de rasă, l-au aplaudat minute în şir. A jucat de 41 de ori pentru naţionala României pentru care a înscris 19 goluri, două dintre ele marcate la Campionatele Mondiale din 1934 şi 1938. A fost de 3 ori golgeterul României, într-o perioadă când mai jucau Bodola şi Baratky.

După dictatul de la Viena din 1940, Ştefan Dobay joacă în campionatul maghiar cu CFR (Ferar) Cluj. Revine în România după terminarea războiului, la Karres Mediaş unde va fi antrenor-jucător. Se va stabili la Tg. Mureş acolo unde va antrena şi Lokomotiva din localitate. A declarat într-un interviu televizat că a marcat peste 1000 de goluri în toată cariera şi că cel mai greu adversar al său a fost Vintilă de la Rapid Bucureşti. A fost poreclit ,Calul” datorită vitezei cu care galopa prin apărările adverse.Cel care renunţa la pian în favoarea fotbalului şi venea desculţ la muştruluiala de acasă, va rămâne unul din cei 4 magnifici ai fotbalului transilvănean interbelic, alături de cei trei „B”- Bodola, Bindea şi Baratky. Drept recunoştinţă pentru cursele carierei sale, stadionul din Dumbrăviţa poartă astazi numele celui care a fost, Ştefan ,,Calul” Dobay.

Text: ,,,Poveștile fotbalului romantic „!

Autor: Florin Fabian

sursa foto: wilkipedia