Schimbăm direcţia de joc pe extrema dreaptă şi facem cunoştinţă cu spiriduşul Ripensiei, Silviu Bindea (1,69 înălţime). S-a născut la Blaj într-o familie modestă şi a rămas orfan de tată la 7 ani.Bindea, care mai avea 6 fraţi, a fost lovit în frunte de copita unui cal, semn pe care-l va purta toată viaţa. Ajuns şcolar la Cluj, învaţă fotbal în zona Grădinii Botanice, printre clinicile universitare. Mama lui îi cumpărase o pereche de pantofi care trebuiau să aibă minim 2 ani termenul de garanţie, astfel că erau folosiţi doar la mersul la şcoală. Însă, lui ,,Binduţ” nu-i plăcea să joace desculţ. Mama lui îl controla când ieşea la joacă să vadă dacă nu cumva iese cu pantofii noicumpăraţi. Dar ce făcea piticul? Ieşea desculţ pe la controlul mamei şil ruga pe prietenul său Dorinel Ghişe să-i încalţe pantofii şi să se furişeze cu ei afară. Fenta cu pantofii n-a ţinut decât o lună, până s-au rupt, de a ajuns ,,Binduţ” până la urmă să joace tot desculţ. Pe la 14 ani este legitimat la Victoria, cea mai importantă echipă a Clujului în acea vreme. După un joc cu Ripensia, la obişnuita agapă de după meci, Rudy Wetzer, jucătorul Ripensiei ajuns la final de carieră, îi propune acestuia să se transfere la Ripi. Aceasta tocmai se pregătea pentru un turneu în Franţa. A doua zi era deja la Timişoara unde era angajat ca funcţionar la Primărie cu un salariu de 10.000 de lei.Calitatea lui de bază era driblingul în regim de viteză. Înşira adversarii ca pe mărgele. Prin 1938, la un meci cu Ferencváros în Cupa Europei Centrale i-a ridiculizat pe fundaşii maghiari Korany şi Posa, înscriind atunci 4 goluri. Se poate să fi fost cel mai bun meci al lui Bindea din întreaga carieră. Ferencváros însemna practic naţionala Ungariei care jucase finala cu Italia la Mondialul din 1934. A fost meciul în care Tanzer, dansatorul, a înscris golul 5 pentru maghiari, după care s-a transferat la Ripensia. Ungurii s-au răzbunat apoi pe ,,Binduţ” la meciul de la Budapesta, unde cei doi fundaşi s-au folosit şi de pumni şi de picioare. Probabil doar cu aceste arme-l puteau opri pespiriduşul Ripensiei. După bumbăceala ungurilor, s-a ales cu o vilă în Timişoara, oferită de conducătorii Ripensiei drept premiu de consolare.După ce s-a evidenţiat în câteva meciuri internaţionale, a fost ofertat de Juventus Torino, conducătorii torinezi momindu-l cu 6.000 de lire pe lună, însă Bindea a refuzat, preferând serile frumoase de pe malul Begăi, colorate cu o piesă de teatru sau un joc de rummy.,,Binduţ” a jucat 7 ani la Ripensia şi a câştigat 4 trofee de campion. A participat la 2 campionate Mondiale în ‘34 şi ‘38, precum şi la Balcaniada din ‘33. A fost cea mai bună extremă dreaptă a perioadei interbelice, iar în ultimul său joc în naţională a înscris două goluri, 3-2 cu Slovacia, meci jucat în octombrie 1941.Ca antrenor a pregătit pe CAM, CFR şi Politehnica, toate din Timişoara. S-a retras spre finalul vieţii în Blajul natal, acolo de unde pornise cu semn în frunte în fotbalul romantic interbelic.

Text: Florin Fabian-Poveștile fotbalului romantic, vol 1, Editura Marist, Baia Mare

Sursa foto: GSP.ro