Astăzi mergem în cartierul fotbaliştilor sătmăreni. Unul din marii portari sătmăreni ai anilor ‘70, pe numele său Ştefan Bathory, era născut la câţiva paşi de stadionul Olimpia. După câteva sezoane la echipa fanion a Sătmarului şi câteva meciuri în naţionala Olimpică a României, se transferă la Politehnica Timişoara, spre deosebire de fratele său, cu 2 ani mai tânăr, care a jucat toată cariera la Oli.Tatăl lor, Carol Bathory a jucat şi el pentru sătmăreni şi era nelipsit de la meciurile băieţilor, atât acasă, cât şi în deplasare, spre nemulţumirea băieţilor. Mergea cu autobusul echipei, antrenorul Gigi Staicu permiţându-i acest lucru. La un moment dat, când se pregătea de plecarea într-o deplasare, cei doi fraţi îi fac figura bătrânului. Prea le stătea în coaste şi punea presiune pe ei. În dimineaţa plecării, seniorul îi întreabă la ce oră pleacă autocarul echipei, iar aceştia îi spun ora 11, deşi autocarul pleca la 10. Când ajunge la stadion, bătrânul rămăsese singur. Astfel, Carol Bathory a pierdut deplasarea, spre amuzamentul băieţilor, care la revenirea acasă au suferit ceva înjurături în maghiară.Pe final de carieră, după aventura Poli, Ştefan Bathory apără câteva sezoane la CFR Timişoara. Prin ultimele etape ale ediţiei 1983-1984, CFR-ul, care avea mare nevoie de puncte pentru a se salva de retrogradare, primeşte vizita Olimpiei, unde fratele lui Fane (așa i se spunea în perioada timișoreană a vieții) Bathory, Jozsef, juca extremă stângă. Pentru a nu pune în pericol echipa timişoreană, rezultatul fusese decis înainte de autorităţile celor două grupări, astfel că jucătorii celor două echipe erau mai mult cu gândul la Berea de după meci. Însă, surpriză. Când scorul era încă alb, Jozsi Bathory, trece cu mingea dincolo de centrul terenului şi încearcă o diagonală lipsită de periculozitate. Fane, relaxat în poartă, se uita prin tribună după chibiţi, astfel că ieşise undeva în afara careului mic, însă e reconectat la joc de Jozsi căruia îi sare mingea dintr-un smoc şi o prinde cu ristul plin, direct în vinclu. Când vede Fane că mingea e în poartă o rupe la fugă după frate-său pe teren ca să-l altoiască fiind cu greu oprit de către coechipieri. Ştefan Bathory s-a întors la Satu Mare în cartierul fotbaliştilor de lângă stadion la finalul anilor ‘90, când este angajat ca antrenor de portari la Olimpia. De acum i s-a zis pe numele cu care a fost alintat în adolescență și tinerețe: Zsiga. Sătmărenii promovaseră în prima divizie şi aveau şi echipă de tineret. Prin luna aprilie a anului 1999, Olimpia joacă în deplasare la Bucureşti, cu Rapidul lui Mircea Lucescu. Deplasarea tinerilor sătmăreni se făcea cu… rapidul de Bucureşti, care pleca seara din Satu Mare şi ajungea dimineaţa în Gara de Nord. Un vagon era rezervat echipei de tineret. Pleacă trenul din Satu Mare, cu vagonul de tip cuşetă, iar pe la ora 23, Iosif Kalmar, antrenorul echipei de tineret, ordonă stingerea. La un moment dat, pe la ora 1, Zsiga Bathory, neavând somn, iese la o ţigară. Într-una din cuşetele din capătul culoarului, o gălăgie ca la circ. Se duce Zsiga să inspecteze terenul şi după ce deschide uşa compartimentului ce să vezi? Trei „tinerei” jucau cărţi pe bani.-Meee, ce faceţi voi aici? se aude accentul maghiar a lui Zsiga.Unul dintre ei, vrând să-l îmbuneze îl abordează prietenos: -Nea Zsiga, bine c-aţi venit că ne mai trebuie un om. Vă băgaţi cu noi la o partidă de cărţi? Vrem să vedem dacă le aveţi cu astea. -Meee, voi nu umblat pe jos cât umblat eu pe sus şi voi vreţi să băgaţi cu mine la cherţi? Aluzie la nenumăratele deplasări cu avionul pe care le-a făcut de-a lungul carierei de jucător sau antrenor. Culcaţi che mâine dă Rapid la voi o căruţă de goluri !