Şi acum să parcurgem împreună poate cel mai teribil meci al naţionalei României din perioada interbelică.În luna aprilie a anului 1940, naţionala noastră este invitată la Roma pentru un meci cu campioana Mondială din 1938, Italia. După umilinţa cubaneză de la Mondialul din ‘38, la cârma naţionalei României este instalat Virgil Economu, un antrenor foarte meticulos, dar prea intransigent pentru acele vremuri. Avea mereu chef de zarvă spunând că din scântei se nasc idei.Componenţa naţionalei se cam schimbase. Dobay era accidentat, Burger o terminase cu fotbalul după o ruptură de menisc, iar Bodola şi Ploeşteanu intraseră în conflict cu selecţionerul la un antrenament pe stadionul Venus. Economu îi punea să exerseze şi aruncarea de la margine, dând indicaţii la microfon de pe margine şi dirijând jucătorii stânga-dreapta, creând o iritare generală. La un moment dat Bodola îi răspunde antrenorului:-Pierdem vremea domn profesor! Prea multe amănunte. Nu legăm o fază ca lumea. Ploeşteanu, celălalt atacant al naţionalei îi ţinea partea lui „Duduş”.Selecţionerul s-a aprins.-Noi plecăm la Roma, iar voi plecaţi acasă. Poftiţi la duşuri vă rog.Sfera, fundaşul central al Venusului şi căpitanul naţionalei încearcă o reconciliere, dar în zadar.-Vezi Sfera să nu o iei pe urmele lor, îi transmite Economu.După alibiul găsit în faţa federalilor că cei doi nu se încadrau în registrul tactic, selecţionerul iese basma curată. Acum toată nădejdea rămânea în ghetele lui Gyuszi Baratky.72Echipa României se pregăteşte de plecarea spre Roma, acolo unde Mircea David, Juhasz (ambii colegi la CAO şi la Venus) şi Sfera aveau să se va lupta cu atacul condus de marele Piola. Paşapoartele au ieşit, deci toate drumurile duceau spre Roma.Meciul se joacă pe stadionul Lazio cu 25.000 de spectatorifremătând pentru Campioana Mondială ocrotită de dictatorul Benito Mussolini.Începe meciul. Este ora 15 şi românii par crispaţi. Juhasz se bâlbâie mai mult ca de obicei, pentru că sarcinile de joc nu corespund atunci când tricolorii observă că Piola e pe post de inter şi nu atacant. Antrenorul Vittorio Pozzo, era postat în spatele porţii noastre, şi dădeaindicaţii autoritare. Virgil Economu, aşezat undeva într-o cabină de transmisie, era ocupat cu… transmiterea meciului la radio, românii neavând la acest meci un reporter la faţa locului! Oare o fi ascultat şi Bodola?Aşa cum era de aşteptat, meciul începe furibund, cu atacuri în valuri ale Campioanei Mondiale. Mircea David, deşi vizibil deranjat de vocea lui Pozzo, făcea furori în poarta României ca pe vremea când apăra 7 penalty-uri la juniorii lui CAO. Apărarea noastră se luptă ca la Plevna. În faţă au rămas doar spiriduşul Bindea şi Baratky. Până la pauză toate obuzele şutate de italieni au fost respinse de David sau au ocolit spaţiul porţii spre disperarea asistenţei. În sfârşit vine pauza şi românii răsuflă cu greu, dar uşuraţi. 0-0 cu campionii lumii.Începe repriza a doua. Piola trece în centrul atacului, iarBertoni inter. Pozzo tot în spatele porţi, iar Economu tot la microfon.Dar, imposibilul se produce. Prin minutul 52 cu italienii dominând copios, Sfera trimite o minge lungă la Reuter unul din atacanţii noştri, acesta pasează la Gică Popescu, care-l vede pe Baratky la 11 metri de poartă. Gyuszi fentează din corp un adversar şi trimite în colţul porţii italiene. 1-0 pentru România.73Nu trec câteva minute şi acelaşi Baratky zguduie bara, într-un moment de derută în tabăra italienilor.Sursa foto:,,Il Dio…” de George MihalacheAceştia se trezesc din pumni şi pornesc din nou atacurile, cu gândul de al învinge pe Mircea David care până atunci făcuse adevărate minuni, spre exasperarea lui Pozzo, care se agita în spatele porţii. Oare cum ar fi să-l vedem azi pe Luciano Spalletti în aceeaşi postură? Revenim. Românii se strâng ca un evantai în faţa lui David sperând la o minune. Dar…Lovitură liberă pentru Italia. Se execută în careu, mingea şterge capul lui Piola, fundaşii noştri se bâlbâie, apoi balonul se loveşte de Bertoni, care se izbeşte violent de portarul David, şi intră în poartă, sub privirile exasperate ale portarului de la Venus. 1-1. Antrenorul Pozzo jubilează în spatele porţii, de parcă acum ar juca finala Cupei Mondiale. După câteva minute încep din nou luptele din careul României. Mircea David se accidentează la o ciocnire cu masivii 74atacanţi italieni. Strânge din dinţi şi reintră în poartă. Asaltul italienilor continua, iar la unul dintre acestea David ezită la o minge, aceasta ajunge la Piola şi Italia preia conducerea. În acest moment tot stadionul explodează. Pozzo parcă levita. Dar, italienii nu se mulţumesc cu atât şi continuă ploaia de atacuri, dar David face în continuare minuni. Lupta se încheie cu victoria Campioanei Mondiale.Sursa foto: ,,Il Dio…” de George MihalacheDupă meci, selecţionerul Italiei declara: „Cu Silvio Piola în atac şi cu Mircea David în poartă, nici un antrenor nu ar avea probleme”.Portarul Venusului a fost ovaţionat de tot stadionul, fiind ofertat mai apoi la masa rotundă de după meci cu sume fabuloase 75pentru a rămâne în Italia. Episcopul Romei a lăsat paharul jos şi a venit la el să vadă dacă este din carne sau din cauciuc, după salturile făcute la şuturile Italiei. Doar selecţionerul-comentator Virgil Economu a fost mai ponderat în laude la adresa portarului nostru. Întrun interviu al acestuia prin anii ‘70, încerca să explice înfrângerea de la Roma, spunând că regretă că a acceptat să facă pe crainicul radio lameciul cu Italia, în loc să facă „ordine în apărarea naţionalei noastre”, mai ales că România deschisese scorul.Confruntarea cu Italia lui Mussolini a rămas pe retina românilor, ca fiind meciul lui „Il Dio”, aşa cum l-au supranumit ziarele din ,,cizmă” pe teribilul portar, Mircea David.

Text: Poveștile fotbalului romantic, vol 1, de Florin Fabian

Sursa foto: Il Dio, de George Mihalache