Ziua de 25 iunie 1995 coincide cu unul din marile evenimente din istoria clubului Olimpia Satu Mare, meciul de baraj cu CFR Cluj, pentru accederea în al doilea eșalon fotbalistic al țării.Acest material îl dedic suporterilor sătmăreni care au dat aripi Olimpiei să zboare spre clipe de neuitat.Așadar, ne aflăm în luna iunie a anului 1995 şi ne pregăteam de înfruntarea cu o altă echipă de tradiţie din fotbalul nostru, clujenii de la CFR. Meciul s-a jucat în după-amiaza zilei de 25 iunie, o duminică ploioasă la Bistriţa, pe teren neutru, deși inițial jocul trebuia să se desfăşoare la Oradea. Se spune că a fost mâna lui Jean Pădureanu, care-o dorea în cooperativa fotbalului românesc pe CFR. Avea să ajungă 10 ani mai târziu. Mai mult decât atât, galeria clujeană a scandat o lozincă de intimidare ,, Văcăroiu e cu noi”, aluzie la faptul că însuşi primul ministru de atunci ar fi aliatul clujenilor la realizarea obiectivului.Echipa noastră, condusă de ,,generalul” Iosif Vigu, plecase cu câteva zile înainte spre Bistriţa, mai precis la Castelul Dracula din pasul Tihuţa, acolo unde nea Ioşka dorea să ne încarce cu adrenalină pentru meciul decisiv. La Satu Mare era forfotă mare cu deplasarea suporterilor, iar cererea a fost imensă. Au fost concentrate peste 50 de autobuze şi microbuze, la care s-au adăugat încă câteva zeci, poate sute de maşini personale. Pe o ploaie mocănească microbiştii sătmăreni s-au adunat în centrul vechi al oraşului, acolo unde era sediul clubului, pregătind repertoriul dictat de Nicu Maxim (RIP). Au urmat câteva ture prin sensul giratoriu, care păzea parcul central al Sătmarului, fluturând din maşini steaguri galben-albastre, un semnal dat orașului că urmează o bătălie importantă. Olimpia, echipa lor de suflet, trebuia să revină acolo unde a jucat mai toată istoria, în a doua divizie a ţării. Lumea uitase de greutăţile cotidiene ale anilor post-revoluţie şi nădăjduia să contribuie la o altă filă de istorie Olimpistă. Într-un final se dă startul plecării. Toată suflarea iubitorilor de fotbal din Satu Mare era orientată spre direcţia Bistriţa. Convoiul se întindea pe câtiva zeci de kilometri. Ajunşi în oraşul care găzduia bătălia promovării, autocarele sătmărenilor, păzite fiecare de căte doi miliţieni, au asediat pur şi simplu oraşul. La stadion, cei peste 5000 de suporteri sătmăreni au ocupat tribuna a doua şi peluza stadionului bistriţean, atmosfera rivalizând cu marile derby-uri ale fotbalului românesc. Se spune că a fost cea mai numeroasă galerie pe care Olimpia a avut-o într-un meci desfăşurat în deplasare, din toată istoria de până atunci a clubului. Setea de fotbal şi iubirea pentru culorile galben-albastre erau nemărginite.La hotelul unde era cazată echipa noastră, Iosif Vigu dădea ultimele indicaţii în stilul inconfundabil, iar motivaţia noastră, a jucătorilor era la cote maxime. Olimpia trebuia să părăsească mocirla ligii a III-a. Noi jucătorii, vroiam să aducem din nou entuziasmul diviziei secunde transilvănene, cu vechile echipe de tradiţie. Când echipa noastră a ajuns la stadion, iar noi, jucătorii am ieşit să inspectăm terenul, vacarmul ne-a făcut să levităm. De aici nu aveam voie să plecăm decât cu promovarea în braţe. Aşa că ne-am pus tricourile galben-albastre, ne-am uns picioarele cu celebrul revulsin şi…la luptă.Meciul, desfăşurat pe o ploaie ușoară, a fost unul de angajament, cu multe întreruperi, cu cartonaşe de ambele culori, care au dat naştere unor scandări ale suporterilor sătmăreni de genul ,,fi corect arbitrule” sau ,,hoţii, hoţii, hoţii”. Astfel că după 90 de minute plus prelungiri s-a trecut la executarea loviturilor de departajare. Ploaia se mai oprise şi soarele îşi făcea loc de după nori ca să zâmbească doar unei singure formaţii de pe teren. Urma loteria jocului de fotbal cu desemnarea candidaţilor la eşafod. Ţin minte că meşterul Vigu m-a nominalizat să bat ultimul, ca să închid balul. N-a mai fost cazul. Vom vedea de ce. Încep loviturile de departajare. Jucătorii sunt la mijlocul terenului cu pulsul dat peste cap. Batem noi primii și înscriem prin Paul Levente. Urmează un moment cu adevărat psihologic. Înscriu ceferiștii, dar penalty-ul este repetat. Nu fluierase arbitrul. Jucătorul CFR-ului bate din nou și vrea să-l umilească pe Suciu cu o scăriță. Dar, Ovidiu apără. Pentru noi marchează Csenteri și Bencze. Tensiunea crește. Oare până unde! Suciu parează și următorul penalty. Urmează să bată Mucenica. Suporterii pe gard pregătiți să invadeze terenul. Dacă înscrie începe carnavalul. La mijlocul terenului unii dintre jucători nu se pot uita. Alții sunt în genunchi. Iosif Vigu, scuturat de emoții se agită ca un leu în cușcă. Și are peste 400 de meciuri în divizia A și 25 la Naționala României. Vacarmul e de nedescris. Mucenica scutură plasa de sus, în dreapta portarului și declanșează nebunia. Sute de suporteri au aterizat în teren pentru a se bucura împreună cu echipa. Cea mai frumoasă garnitură a Olimpiei anilor 90, majoritatea sătmăreni, Suciu, Bolba, Teger, Paul Mihai, Bencze, Zoli Szabo, Paul Levente, subsemnatul şi ceilalţi componenţi galben-albaștri erau purtaţi pe braţe, mai ceva ca la Cupa Mondială. Oli revenise în B în pofida tuturor opreliştilor. Pe drumul de întoarcere, crâşmele şi-au făcut planul. La ieşirea din Bistriţa trei autoturisme au ieşit în décor de la beţia bucuriei sau poate a unor licori. Într-un final convoiul a ajuns la Satu Mare unde carnavalul a continuat până dimineaţa. Discoteca Reflex şi Helios, restaurantele Mioriţa, Paradis sau Patru Aşi au fost luate cu asalt. Muzica de toate genurile i-a ţinut treji pe suporteri până în zori, dansând şi cântând totodată şi despre culori: ,,Ce a fost a fost, ce va fi va fi, noi te vom iubi mereu, Oli”! A fost prima mare bucurie a suporterilor sătmăreni de după revoluţia din 89. Olimpia promovase în divizia B. iar marile meciuri din seria de vest a ţării, considerată a doua divizie A a ţării, aveau să trezească din nou adrenalina publicului olimpist. Public care cucerise Ardealul în acea duminică de iunie 1995, trecând peste barajul bistriţean cu o frumoasă echipă de tradiţie în braţe!

Text:Florin Fabian

Sursă foto: Gazetadenordvest